Am zis că scriu despre persoane luna aceasta. Dar B.O.S este format numai din persoane minunate. Mi-ar lua prea mult sa povestesc despre fiecare. B.O.S este familia mea din București. Mi-am văzut mult mai puțin părinții și sora decât i-am văzut pe ei anul acesta. Și mi-a plăcut (aproape) fiecare întâlnire, pentru că de fiecare dată plecam acasă cu un gând nou, cu un task nou, cu o serie de contacte ce trebuie abordate.
B.O.S îţi mulțumesc!
(Poza a fost realizată de către Departamentul nostru de Advertising, în frunte cu Florian)
Sunt mulți care mi-au reproșat, mai cu invidie sau din prea multă prietenie, că mă plimb prea mult. Poate că anul acesta am exagerat puțin (Londra, Palma de Mallorca, Corfu, Praga, Viena, Londra, Barcelona), dar ”When life gives you lemons, you make lemonade!”.
Week-endul trecut am participat la o conferință în Londra. Și m-am întors cu mai muține bagaje decât am plecat. Am luat de la bogați și am dat la săraci, cum mi-a spus cineva. Am plecat cu iubita mea camera Nikon D60 și i-am schimbat cetățenia pe UK. Mi-a fost furată într-un bar, totodată cu actele mele, 2 carduri (unul cica era pentru ”de Doamne ferește”), pila de unghii, un ruj drăguț, niște mănuși și un cadou luat de la Westminster Abbey.
Am stat jumătate de oră de vorbă la telefon să reclam furtul, o oră și jumătate într-o stație de poliție și încă o oră în altă stație de poliție a doua zi. Deși în bar erau camere de supraveghere și aveau exact fețele celor 2 tipi și pe străzi au camere peste tot, deci puteau sa li se urmărească traseul, nu s-a întâmplat nimic.
Totuși, a doua zi, am primit un telefon de la un număr privat ”Is this... Andreea?”. Am zis că mă sună hoțul, că-mi cere și bateria (întâmplarea „amuzantă” făcea că uitasem bateria în încărcător și încărcătorul în bagajul mare, aflat în camera de hotel). M-am înșelat, era un domn polițist. Aparent, o doamna îmi găsise portofelul pe stradă (cu toate actele și CARDURILE) și-l predase (carduri care nu mai puteau fi folosite pentru că le anulasem). Da, mi-au luat până și banii românești din portofel. „Norocul” meu a fost că aveam câteva cărți de vizită în portofel, pe care nenea polițist le-a folosit ca să mă sune.
Și am realizat că oricât de frumos, deștept, bogat, creativ, popular ai fi, dincolo de granițele României tu tot străin rămâi și nimeni nu face nimic pentru tine. Așa că postul aceasta vine să le mulțumească polițiștilor londonezi, care-s mai slabi, mai lenți și mai nepăsători decât ai noștri! Vă mulțumesc că mi-ați „animat” șederea în Londra și că m-ați făcut să realizez cât de bine-mi este în țara mea!
ps. Cred că e ceva cu mine în Anglia. Când am fost prima dată, o prietenă mi-a stricat un aparat Kodak foarte scump la vremea aceea (Acum vreo 10 ani). Acum, am rămas fără aparat. DACĂ mai mă voi întoarce vreodată acolo, cu siguranță nu-mi voi mai lua un aparat.
pps.nici nu vreau să-mi imaginez ce s-ar fi întâmplat dacă aveam și telefonul acolo!
ppps.Poza e simbolică, cred că este ultima amintire pe care o am cu iubitul aparat!
Când mă gândesc la Deea, mă gândesc la o tânără frumoasă, care a știut să-mi fie prietenă în ultimii 10 ani. Da, jumătate din viața mea am avut-o alături. Relația noastră a semănat cu economia, a avut urcușuri și coborâșuri, dar când mă uit în urmă nu pot decât să zâmbesc pentru că am trăit atâtea împreună.
La început o invidiam. Era tipa aceea populară, pe care toată lumea o plăcea și toți vroiau să-i facă pe plac. Și zâmbea mult, mai mult ca mine. Apoi destinul, sau mai bine zis prietenii noștri din acea perioadă (primele noastre „relații serioase” :)) ), ne-a împins să ne împrietenim, să petrecem din ce în ce mai mult timp împreună. Și am înțeles că-și iubește viața, că este dulce, timidă, că-i place să se distreze și pune suflet în tot ce face, că-i plac oamenii și moda, că nu-i place să se certe cu nimeni. Ea nu joacă un rol. Ea-și trăiește fiecare clipă. Ea vrea. Și are capacitatea să obțină. E deșteaptă, a dat gata câteva olimpiade (CHIMIE!!) și destule fete invidioase.
M-am întâlnit acum câteva zile cu ea, după o pauză mai lungă. Mi-am dat seama că e aceeași fată draga mie ca aceea de acum 10 ani. Ea NU s-a schimbat, pe ea n-a înrăit-o sadicul București, pe ea n-au atins-o prostia, ura și minciunile altora. Și nu pot fi decât mândra că mi-a fost alături atâția ani!
Luna decembrie este luna din an în care trebuie să fim fericiți că am mai simțit un an, cu dragoste, cu povești frumoase, cu oameni dulci. Este luna în care trebuie să le mulțumim acestora pentru că ne-au făcut viața mai frumoasă și ne-au ajutat cu-n zâmbet, un sfat, un gând. Așa că, haide să le mulțumim celor care și-au rupt o oră, o zi, o săptămână din viața lor și le-au petrecut alături de noi.
Anul trecut am reușit să le mulțumescSimonei și Elizei, două fete nemapoimenite. Anul acesta sper să fiu puțin mai consecventă și să aduc mulțumiri pentru 30 de persoane care m-au schimbat într-un fel sau altul.
Am trișat și am început de ieri, cu mama mea. Da, am trișat pentru că eu sunt „Andrei, cap de iarnă”.
Multumesc, mama, ca mi-ai oferit 22 de toamne, ca m-ai crescut cu dragoste si multa atentie, pentru ca m-ai facut asa frumoasa, incapatanata si ganditoare, pentru ca mi-ai oferit totul si pentru ca nu mi-ai cerut nimic niciodata.
Miercuri, 25 noiembrie, a stat sub semnul Inovației. Cum „inovație” este un termen atât de vast (cred că din aceeași oală cu „leadership-ul”) și cum suntem o țară de „creativi”, nu era greu să găsești un proces de inovare într-o companie, așa că oricine se potrivea profilului zilei.
Costin Raiu, Cheif Security Expert, Karspersky Lab: „Nu ideile mută munții, ci buldozerele mută munții, dar ileile le coordonează”. A definit procesul de inovație ca o încercare continuă de a găsi produsul care te va aduce pe culmile succesului, pentru că atunci când îl vei găsi, încasările vor acoperi toate costurile realizării celorlalte 4 produse (deci 25% rata de succes?).
Valentin Deac a venit cu o prezentare de modă veche. El ne-a provocat să fim inovativi și ne-a strecurat câteva ingrediente ale inovației: schimbarea, capcane mintale, să știi să treci peste probleme și să gândești dincolo de cei 4 pereți. Un coleg, la începutul carierei sale la Nokia, i-a explicat:
The only constant thing in Nokia is...constant change"
Și ”People who never do anything, never make mistakes” (Boswell)
Ștefan Teodorescu, Director de Marketing, Fabryo a prezentat eforturile pe care compania sa le-a făcut pentru a se adapta „crizei” și cerințelor pieței. Ne-a explicat că trebuie să fii curajos, indiferent de circumstanțe. Ei și-au schimbat formula de prezentare a vopselurilor produse și au avut doar de câștigat.
David Gawlowski, Manager Accenture, ne-a spus o mulțime de lucruri interesante. A avut un titlu luuung la prezentare, dar ne-a plăcut: ”Customer Centric Innovation as Competitive Discipline”. Tiger Woods, imaginea companiei, este un model de inovație continuă. Inovați este doar o resursă pentru companie și nu va aduce niciodată rezultate (ea însăși). Deși este criză, așteptările consumatorilor cresc, își doresc mai mult, poate chiar la prețuri mai mici, motiv pentru care compania trebuie să se focuseze pe baza actuală de clienți (costurile să atragi unii noi sunt incredibil de mari). Poți face asta, dacă: 1.îți cunoști clienții (insights, segmentare) 2. îți atingi clienții 3.Le oferi o nouă experiență (nu mai folosiți același model pentru toți, faceți o diferențiere între clienți, în funcție de dorințele și buzunarul lor)
Ne-a oferit și două exemple, Nokia și Dell. Nokia a încercat să vândă telefoane mobile și în zonele rurale. Și i-a ieșit. Dell s-a folosit de rețelele sociale pentru a pătrunde pe o piață virgină în Singapore. S-a creat un efectd e bulgăre, pentru că fiecare persoană ce-și achiziționa un Dell dacă reușea să convingă și pe altcineva, primea un discount și tot așa.
A adus și ZARA în discuție. Cumpărătorii nu vor să-și cumpere ceva care să dureze o eternitate, motiv pentru care ZARA își creează produsele doar pentru 5-6 purtări.
”A business absolutely devoted to customer service excellence will have only one worry-Profits. They will be embarrassingly large!”
(Sir Henry Ford)
Andrei Holban nu m-a impresionat cu nimic. Ideea lui revoluționară a fost ca NOI să INVENTĂM viitorul. Dar..stai.. asta nu facem deja?
Ioana Mănoiu, GMP, ne-a vorbit despre inovație, curaj și eșec. E nevoie de curaj pentru că unele idei pur și simplu eșuează și pentru că nu poți fi 100%sigur de succes în lucrurile pe care nu le-ai mai făcut. Oamenii se tem de eșec, multe idei inovatoare sunt respinse nu din cauza ideilor propriu-zise, ci din cauza sentimentelor pe care le trezesc în noi. Scoși din zona de confort, noi căutăm cu disperare să ne întoarcem acolo.
”Innovation, not instant perfection”
este deviza Google. Aruncă un ochi și pe: www.failure101.org (learn to fall successfully).
”I didn’t fail 3000 times. I just found 3000 ways how not to create a lightbulb”
(Th.Addison)
Ștefan Tănase, Karsperski Lab, a pus punctul pe i în ceea ce privește siguranța pe Twitter (Malicious Tweets). Social Media joacă un rol extrem de important în viețile noastre. Chiar și pe site-ul lui Barack Obama, adresele lui de pe rețeleel sociale sunt plasate deasupra bugetului Americii. Ne-a arptat multe cifre, omul a venit cu lecțiile făcute. Cele mai sigure linkuri scurtate sunt cele care conțin „bit.ly”. Ne-a speriat cu viermele XSS, Koobface, atacul DDOS. Clar, calculatoarele n-au făcut lumea mai sigură, ci au adus doar mai multe modalități de a răspândi atacuri.
Ultimul workshop al zilei, la care am participat, a fost „Inovația în New Media”, un workshop care a ținut de două ori cât ar fi trebuit să țină. Și nu a fost în format workshop, ci o înlănțuire de prezentări de companii și proiecte. Singurul care a fost rupt din context a fost Bogdan Nițu, care a fost la fel de plictisit de discursurile doamnelor ca mine (nu vreau să spun înteeaga audiență,deși n-aș greși dacă aș face-o).
Lorena Manolică, GM&Owner AcencyWiz, ne-a spus pentru a 20-a oară ce e inovația și dacă e necesară sau nu. A venit și cu noște ipoteze: 1.Fiți suspicioși 2.Acționați rapid 3.Inovați inovația ...pe care le-a dezvoltat mult prea mult. Ne-a spus că haosul e ceva bun, pentru că face lucrurile să se miște. A adus în discuție și un chestionar, din care reieșea că doar 3% din cei întrebați au idei bune (le vin pe moment) la birou. Sugestia ei, să încercăm să creăm o atmosferă mai relaxată.
A dat și ea niște exemple de chestii inovatoare: o campanie după în N.Y. pentru oamenii care vor să se lase de fumat (un fel de rezoluție a anului nou). ). Și o campanie dusă de Coca Cola Zero pentru promovarea jocului ”Avatar” pe Xbox.. Și Blendtec, o campanie cu niște mixele, sub deviza ”Will it blend?”.
Și IKEA ce-a făcut pe facebook (primul user care tag-uia un produs, primea acel produs acasa). Și Curitiva (again Kiva)
Aura Tatu, Business Developer, Second Life, mi-a irosit cele mai prețioase 45 de minute din viața mea. Deși știa că e criza de timp și ne-a promis că nu va dura mult, rămânea câte 5 minute (minim) pe fiecare slide (deși la început ne spusese că ea crede că power point-urile nu mai sunt eficiente, că video e chestia care e „pe val”). Da, Second Life e cool. Da, Bucureștiul arată bine acolo. Da, costă mult. M-a distrat când a spus ceva de genul „aplaudează” în loc de ”uploadează”.
http://twitter.com/BogdanNitu, http://www.webstyler.ro/, a venit ca o briză în mijlocul verii. Ne-a prezentat niște campanii pe care le-a urmărit la Internetics (a făcut parte din juriu). Din păcate am reușit să identific doar una din ele, dar voi continua cercetarea.
23 noiembrie a fost ziua dedicată Antreprenoriatului. Am ratat prima dezbatere, însă am ajuns fix înainte de a doua conferință, „Antreprenoriatul în noul climat economic”. S-a discutat, evident, despre criza (cineva-mi spunea că această Criză este cea mai râvnită doamnă din societate, pentru că este pe buzele tuturor).
ne-a sugerat că am putea să creștem bugetele, dacă am investi în educație. Oamenii au nevoie de o nouă viziune, pentru că până la urmă, această criză nu este ceva devastator pentru România. Ca argument, a menționat că piața noastră este una virgină, că trebuie să ai curaj, pentru că este loc în piață.
s-a legat de mediul cultural românesc de business, care a avut 2 valuri: privatizările și imobiliarele. Educația este, într-adevăr, un produs de criză pentru că populația se simte sub presiune și începe să nu mai cheltuiască la fel de haotic ca înainte. Nu orice criză este o oportunitate și mai ales când o faci pe banii tăi. A dat ca exemplu de business care e în deplină floare acum: magazinele sătești. Ele vor deveni în curând super magazine și apoi ce? Sau o meserie foarte populară: coach.
Am participat și la workshop-ul „Online business models. Cum faci bani din Online?”. Pe scenă i-am avut pe Vlad Stan și pe Emi Gal (cu a lui prezentare).
Vlad Stan
ne-a explicat o strategie de a atrage un investitor. Trebuie sa mizezi în primul rând pe tine și pe echipa ta, să ai un ppt bun, nu conteaza planul de afaceri (acesta se schimbă foarte mult pe parcurs ce începi dezvoltarea ideii). Și trebuie să-ți pui următoarele întrebări: 1.De ce tu și nu alți? 2.Ce cunoștințe îmi trebuie? Sunt suficient de puternic să fiu un leader pentru echipa mea? 3.Pentru ce-ți trebuie banii? Și câți? 4.Exit strategy plan? Cum își vor scoate investitorii banii din proiect?
Emi Gal
a avut una dintre cele mai bune prezentări din cadrul acestei ediții. A venit foarte motivat, cu un zâmbet mare pe față și o poftă nebună de a răspunde la întrebări. Ne-a mărturisit că el nu știe calea de succes pentru a face bani din online pentru că el...nu a pornit cu gândul de a face bani din online și-n plus...e foarte greu. Ne-a demonstrat și cum creezi valoare în online: 1.Ideea ta de afacere rezolvă o problemă (pentru care suficienți oameni sunt dispuși să plătească) 2.Eșecul e mama învățării (Dacă tot faci eșecuri, e bine să nu le faci pe aceleași) 3.Să ai succes îți ia 19.000 ore. 4. Nu te lua prea în serios. Nimeni n-o face. 5.Vreau să schimb lumea. Pentru că pot! Cel mai important e să îți formezi o echipă de oameni „pe care ți-ar plăcea să-i duci la munte. Să te distrezi și chiar să petreceți timp împreună”. Abia după ce i-ai adunat, gândește-te ce ai putea să faci cu ei.
Ne-a recomandat să aruncăm un ochi pe http://www.kiva.org/ (o platformă de microîmprumuturi, pentru antreprenori din ţările subdezvoltate)
Ultimul workshop al zilei: ”Do Entrepreneurs need to be Leaders?”, cu
. Recunosc, l-am ales din cauza speaker-ului, pentru că am primit o serie de referințe bune. S-a prezentat, ne-a spus mai multe despre backgroundul lui. Cu un fin simț al umorului, a afirmat: ”Like all Americans, I basically can speak American.” și „Those who can't do, teach”. 5 căi pentru a te îmbogăți: 1. Moștenire 2. Să te căsătorești cu cineva bogat 3. Să câștigi la loto (se apropie Crăciunul, așa că, fiți pe fază) 4. Să lucrezi în show-biz sau să fii o celebritate în sport 5. Să își înființezi propria companie. (Stolze-Start up)Există o mare diferență între Management (Care chiar face ceva) și Leadership-ul (care aduce doar viziunea). Noțiunea de leadership este o noțiune goală, pentru că de-a lungul timpului i-au fost atribuite atâtea înțelesuri încât acum nu mai știm care ar fi cel mai bun să-l selectăm. (E ca și cum ai întreba „ce mănânci în seara asta?” Și cineva ți-ar răspunde „Mâncare”)
E foarte simpatic fenomenul prin care oamenii de afaceri se transformă în branduri. El ne-a dat exemplul: „Dinu Patriciu e un fel de Paris Hilton!”
Un conducător bun ar trebui să fie format din standarde, rezultate, etică (Ar trebui să-l fac?), competențe (Pot să-l fac?), pasiune (Chiar vreau să fac asta?) și nevoi (Alți au nevoie de asta?).
Pentru niște lecții de calitate, aruncă un ochi și pe www.academicearth.com
Postări
