Adresă nouă

0

Salut!

Pentru că era vremea, pentru că mi-a fost dor să scriu și pentru că pozele mele aveau nevoie de o gazdă, începând cu acest an mă puteți citi/vedea pe www.AndreeaParaschiv.ro

Cu drag,
Andreea.

O zi pe care n-o voi uita

6
Mă gândeam să mă reapuc să scriu. Dar s-o fac la modul serios. Apoi m-am răzgândit. Apoi am vrut să-mi cumpăr un domeniu, pentru că, mă gândeam eu, aș fi reușit să mă ambiționez. De atunci s-au schimbat multe, aproape că mă simt ca o altă persoană de când am postat ultima oară.

Azi mi-am dat prima demisie. Azi am ținut primul speech către o mulțime de 70-80 de persoane. Și tot azi, mi-a fost ridicată mașina de pe Ion Câmpineanu.

Consumer Trends for 2011

1


Trebuie să recunosc că m-a impresionat acest videoclip, așa că nu m-am putut abține să nu-l postez aici.

Inertie

1

De câteva luni nu mai știu exact când respir, când merg, când mănânc, când alerg, când muncesc. Acum să-mi văd prietenii de 2 ori pe luna (ok, dramatizez). În week-enduri țip cât mă țin plămânii. Și nu la petreceri, ci țip pentru că sunt continuu obosită. Mă mișc din inerție. Am avut sesiune, licență și admitere la master. Pe primele două le-am supraviețuit, ultima mi-a fost fatală.

Și această mare schimbare a apărut imediat după Paște, în momentul în care m-am angajat. Primul meu job. My New Year's Eve resoultion&obsesie de ceva vreme. Și ce e cel mai ciudat, e că îmi place. Și-mi place mult. Și pun suflet în tot ce fac. Și încerc să mă schimb, să nu mai iau personal eventualele sesizări primite, ci să mă fac mai puternică profesional. Sunt norocoasă (iarăși, un termen care nu cred că-și are rostul) pentru că am găsit acest job și că este fix pe ceea ce mă pasionează: marketing; în timp ce mulți prieteni se plâng că nu-și găsesc ceva în domeniul lor și ajung secretare, call-senter-iști etc.

Nu cred că pierd timpul. Doar că nu-l mai simt la fel cum o făceam înainte. Și mă uit cu jind la ai mei colegi din facultate care stau și se bucură de timp liber și mult prea mult somn... Ironic, îmi aduc aminte de zilele în care glumeam pe seama prietenilor ajunși „corporatiști”, care-și vânduseră sufletul.

Poveste de pe Autostrada Soarelui

8

Cu tatăl meu am o relație specială. Tot ce a făcut în viața aceasta a făcut cu mâinile lui și tot ce mi-a oferit (pentru a-mi satisface toate capriciile mele) a fost rodul muncii sale directe. Îl stimez nespus și aș vrea să am și eu măcat o treime din forța și pofta lui de a munci.

Nu m-a condiționat vreodată (ok, poate doar ieșirile mele din liceu când la 1 trebuia să fiu, indiferent de „ocazie”, în casă - și vedeam atâta cruzime în decizia lui :)) ), m-a pus în schimb, acum plecată-n „lume” la facultate să-i promit că nu-l voi suna vreodată să-i spun că am făcut un accident de mașină și să-l rog să mă tracteze. Orice alte solicitări legate de mașină se acceptă (cred că este cazul să menționez că deține un service auto).

Așa că telefoanele noastre se dădeau doar când aveam minore probleme cu mașina și, din când în când, dacă era o perioadă mai haotică din viața mea și nu treceam cu săptămânile pe acasă, mai primeam câte un telefon de apostrofare (clasicul „Tu nu mai ai părinți?”). Până azi, când am fost pusă în situația de a-l suna: „Tată, sunt la km 95, am făcut un accident, am lovit un câine pe autostradă, mi s-a aprins un semn și bordul mă înjură în germană.” Am tras pe dreapta și am așteptat. Pe lângă bietul câine, am reușit să distrug și radiatorul și am îndoit ușor carcasa din față a mașinii.

Am fost uimită cât de bine am reacționat. Am reușit să mențin controlul, nu m-am panicat deloc (cum e caracteristic sexului feminin din familia mea) și chiar am avut jumătate de secundă în care m-am asigurat că nu venea nicio mașină pe banda mea. Câinele a fost sinucigaș, l-am remarcat de la distanță (ok, în genere caut polițiști), era într-un șanț pe marginea drumului. L-am claxonat puternic, el a urcat în fugă, a ajuns pe autostradă. Eu am frânat. Continuam să claxonez. Trecuse cele 3 benzi de pe sensul meu, moment în care credeam că am reușit să evit o întâlnire, dar sinucigașul (un câine bine-hrănit) s-a întors și l-am lovit cu partea stângă a mașinuței mele, la vreo 90km/h.

Furia mea se îndreaptă către tâmpiții care ne administrează drumurile. După ce că ne bucurăm de câțiva km de autostradă, nici pe aceea nu putem să o îngrădim/construim ca lumea?! Cum a avut acces acel câine pe autobandă? Dacă aveam viteza legală (sure, like that happens often) și nu-l vedeam și îl izbeam din plin? Am fost 4 persoane în acea mașină. Cum ar fi fost dacă, femeie la volan cum sunt, mă panicam și mă izbeam de parapeți sau cădeam în minunatul șanț din cauza impactului?

Nu-mi place să dramatizez, din contră, am glumit serios pentru a de-tensiona atmosfera astăzi. Dar câini pe autostrăzile din Austria/Germania/Italia n-am văzut vreodată.

M-am hotărât: când voi fi „mare”, îmi voi lua un Hummer! :))

Social Media ROI

4

Social media a apărut din nevoia market-erilor de a parea mai... umani. Companiile se distanţaseră prea mult de consumatori, singurul contact pe care acestea îl mai aveau era prin campaniile agresive de advertising (print, TV şi celebrele bannere), prin care transmiteau o singură idee, nelăsând loc pentru comunicare. Departamentele de marketing lucrau toate cu numere, iar oamenii din aceste divizii deveniseră nişte roboţei. În noiembrie 2008, la ”Inspire 2009”, am fost încântată de prezentarea lui Stefan Kolle - Advertising is dead, start marketing. Și e adevărat, consumatorii își pierduseră încrederea în reclame, ei aveau nevoie de răspunsuri, își doreau să-și dezvolte o relație cu brandul X, să-i fie comunicate avantaje reale, nu doar poze frumoase. Crește-ți reputația folosindu-te de online, asta recomanda el firmelor ca soluție de „salvare”.

Într-o lume în care internetul leagă în câteva secunde un om dintr-un colţ al lumii cu un altul în celalalt colţ (ok, cu mici probleme în China), comunicarea nu mai are nicio barieră. Asta au observat și oamenii de marketing și au realizat că aceasta este calea de a stopa furia (sau mai bine spus nepăsarea cruntă a) consumatorilor. În prezent, situația s-a schimbat. Iată care este starea internetului acum:


Totul se întâmplă în timp real, totul se întâmplă acum. Aflăm despre evenimente majore din viața oamenilor mai întâi de pe online și abia ulterior de pe TV. Sunt momente în care Twitter-ul este mai eficient decât Google - real time results (exemplu: în cazul cutremurelor, în cazul grevelor etc), pentru ca este mult mai simplu să te încadrezi în 140 de caractere, decât să publici un întreg articol pe blog. Este o adevărată revoluție ce are loc, care ne afectează direct viețile -la nivel de timp pentru a obține o informație, la nivelul relaționării cu alte persoane, prin modificarea barierelor spațiale,...

Săptămâna trecută Facebook ajunsese să aibă un milion de utilizatori români, așa cum anunța Manafu. Totul se întâmplă incredibil de rapid, iar tu trebuie să ții pasul - se știe zicala „Nu exiști dacă nu poți fi găsit pe Google”; chiar și rețelele se schimbă (Twitter și-a schimbat abordarea, precum și modul de utilizare foarte mult pentru a se adapta la nevoile pieței). Este era dominată de wiki, de bloguri, de SM - tu chiar poți să stai departe de toate acestea?

Dar nu vă imaginați că Social Media nu costă! Așa cum Bogdan Th.Olteanu prezenta la Zilele BIZ, social media vine cu un preț: ore, oameni care să întrețină aceste conturi - nu este suficient să creezi două-trei conturi pe ”niște” rețele, trebuie updatate constant și trebuie să se realizeze o interacțiune reală între utilizatori și companie.

Bun. Am discutat despre rețele sociale, am evidențiat beneficii, dar și costuri. Și până la urmă de ce ar apela o companie la o campanie pe SM? Care este ROI-ul real? E drept ca totul a venit ca un val, toți au vrut să se urce pe el, însă mulți nu au știut în ce direcție se îndreaptă. Mashable a realizat un sondaj în August anul trecut, din care a reieșit ca 84% din totalitatea campaniilor online nu măsoara eficiența acestora, neștiind de fapt care este impactul acestor unelte asupra business-ului lor. Când vine vorba de ROI, cel mai bine explică Olivier Blanchard:


Tot procesul poate fi puțin ”tricky”, depinde ce îți dorești -cantitate sau calitate? Vrei conversații reale, sau un număr mare de utilizatori care doar să se „perinde” pe pagina ta? ROI va fi diferența dintre valoarea finală și investiția inițială pe care a ta companie a făcut-o. Un prim pas ar fi să folosești Google Analytics pentru măsurarea fluctuației vizitatorilor în perioada campaniilor. Însă acesta nu va avea un impact financiar direct. Numerele sunt foarte importante, iar valori concrete nu-ți oferă doar Google Analytics, ci și Twitter-ul (numărul de followerși, numărul de grupuri în care aceștia te încadrează, numărul de reply-uri, numărul de RT, un site de prescurtare a linkurilor, ca bit.ly îți poate fi de un real folos, de asemenea) și Facebook-ul (numărul de fani, interacțiunile cu aceștia) și așa mai departe. (mai multe unelte aici și aici și aici).

Urmează partea mai complicată, în care aceste numere trebuie corelate cu valoarea vânzărilor sau cu numărul de clienți satisfăcuți (depinde, bineînțeles, de obiectivele tale inițiale). Urmărește trend-urile create! Spre exemplu Ikea a făcut o campanie interesantă pe Facebook . Care credeți că a fost scopul lor? Să-și ușureze inventarul de câteva produse? Ei bine, nu.

“Instead of just looking at a banner with furniture, we got people them to personally promote IKEA” au afirmat Forsman & Bodenfors.


Sunt multe aspecte ce pot fi calculate, au apărut termeni ca Return on engagement, Return on participation, Return on involvement, Return on attention, Return on trust. Uitându-ne la ele, ce se dorește este o „zgâlțâire” profundă a consumatorilor, care să renunțe la ignoranță și să redevină pasionați de un brand, un produs, un serviciu. Se dorește o interacțiune reală, crearea unor relații de lungă durată, se vrea un feedback direct - clienții trebuie să se simtă importanți și aproape de compania X. Dell se laudă că nu-și dorește creșteri în vânzări, ci să-și lărgească aria de networking direct cu ai săi clienți.

Nu toate cazurile vor fi fericite. Nu toată lumea va avea o cifră de afaceri crescută. Este foarte important ce se comunică și cum se comunică. Nu mereu vei primi reacții pozitive din partea consumatorilor, se va găsi cineva nemulțumit sau care are...o zi mai proastă. Este riscul pe care ți-l asumi, dacă vrei să fii cu adevărat transparent. Iată un exemplu negativ: Nestle și apelul său către utilizatorii de Facebook. Trebuie să asculți ce-ți spun utilizatorii și trebuie să le vorbești deschis, fără bariere. Acceptă când ai greșit și arată-le că-ți pasă! Social media înseamnă mult mai mult decât măsurarea ROI-ului!


Ps.multitudinea de linkuri se „trage” de la efortul meu curent de a-mi redacta lucrarea de licență. Luați-o ca pe un defect profesional și încercați să accesați cât mai multe din linkurile propuse de mine


pps.Poza de la începutul articolului este realizată de un prieten, după ce a observat obsesia mea pentru Social Media (și pantofi).

2009

0

[Cu o lună întârziere...]

La finele 2008-ului mă gândeam că următorul an va fi anul femeilor. Am greșit în ceea ce-i privește pe alții, însă am intuit bine, gândindu-mă strict la persoana mea. A fost anul în care:
-mi-am restructurat musculatura picioarele (mulțumită lui Bobby Voicu care mi-a făcut o recomandare la Dr.Alin Popescu, un om cu o energie incredibilă și un devotament supraomenesc față de meseria sa). Alin m-a dus de mânuță la Centrul Larkoti și am început să muncesc 4-5 zile pe săptămână împreună cu Roxana, my personal trainer. Pentru mine asta e una din cele mai mari realizări, mai ales când 3 doctori îmi spuseseră că problema mea nu se poate rezolva decât prin operație și că în 10 ani nu voi mai putea merge. Alin a reușit să-mi demonstreze că nu sunt cel mai amărât om de pe pământ și că o tibie strâmbă (problema mea) este de fapt o problemă de echilibru, că poate fi aranjată și durerile se pot face dispărute dacă „pun osul la treabă”.

-am cunoscut niște oameni foarte tari, începând cu cei menționați mai sus, adăugând nume românești și internaționale (JADE people, twitteristii nostri :), oameni din onlineul românesc și nu numai)

-am călătorit destul de mult: Anglia-Londra (martie), Spania-Palma de Mallorca(iunie), Grecia-Corfu(august), Cehia-Praga(oct), Anglia-Londra (dec), Spania-Barcelona (dec), atât în scop personal, cât și în câteva business meetings

-am pierudt niște prieteni, dar am câștigat unii noi. Nu pot să pun asta în balanță, încerc să trăiesc fără regrete (dureri de cap inutile). Prin septembrie am realizat cât de importantă este familia pentru mine și m-a readus cu picioarele pe pământ.

-am avut multe multe vise. Unul din ele a fost să mă văd în toamna următoare studentă în Amsterdam. Mi-am dat TOEFL-ul printr-o serie de evenimente nebune (am fugit tocmai în Timișoara pentru a-l putea susține în timp util), am obținut un rezultat bun, unii ar spune chiar foarte bun. Începusem să strâng și „hârțogăraia” necesară, când evenimentul din Londra m-a bulversat total. Am realizat că cel mai bine îmi va fi tot în România pentru că oamenii sunt altfel aici, oamenii pun suflet și te primesc mult mai ușor în viața lor, fără a-ți impune anumite condiții sau bariere. Îmi doream chiar să pot învăța (nu ca-n minunatul ASE), dar asta e, voi încerca să învăț mai multe, pe cont propriu.

-sora mea a „primit” cel mai frumos cadou: Mălina, o fetiță drăgălașă foc, care reușește să te facă să uiți de toate.


-am zâmbit mai mult ca-n 2008, pentru că am avut mai multe motive de zâmbit, mai multe vise și mai mulți oameni care m-au iubit/susținut/„îmbărbătat” (calitativ vorbind, serios!)

Regrete:
-nu am fost suficient de puternică în a-mi dezvolta cele 2 vise de tânăr antreprenor.
-am prostul obicei de a supraanaliza lucrurile/situațiile, I should live more and think less!

Trăgând linia, în 2010 vreau:
-să-mi găsesc un job care să-mi placă nebunește
-să mă bucur de ultimul semestru de studenție, să „Fratelli”zez mai des
-ar mai fi, dar sunt unele chestii ce stau mai mine pe suflet decât scrise goale pe o hârtie